Khar

II

__Murmur cântul celor dinainte scârţâind lira cu coarde rupte.

Depravat odor e gândirea la tăcerea unei lăzi cu oase.
Ar zbiera şi şi-ar smulge dinţii, poate…
Nimic nu zace în tăria fiinţei care să nu-şi înfigă colţii în derutare.
Ce folos aş avea dacă m-aş apuca să mutilez grandoarea unei picături de apă?

Sărutul lumii e dulce, dar trece…

Khar

I

__Slăbeşte privirile sluţite de astâmpăr şi dă frâu unui holbat obscen.
Agaţă-ţi voinţa de ceea ce zâmbetul sonor îţi aduce şi-ţi istoveşte fericirea.

Învoiala sorţii făcută cu mine în lipsa mea mă culcă pe pieptul tău şi nu-mi doresc decât să-mi doresc execuţia.
Să văd verdictul încrustat în pieptul tău şi mulţumirea zâmbetului tău asemeni călăului.
Îmi scapă podeaua de sub picioare şi nu e tăria vreunui vin.

Surd sunt şi aud lauda împlinirii.
Cu plecăciune pun laurii la picioarele tale.

Să pună cineva alarma.

Zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz
Dorm cu toţii somn adânc.
Stau grămadă ca într-o groapă comună înghiţindu-şi saliva unul altuia.
S F O R Ă I E
Dar n-au cum să deranjeze pe cineva.
Unul din ei are tentativa de a se trezi, dar îşi aminteşte că are zi liberă.
Aşa că se întoarce pe partea cealaltă şi aţipeşte.
Zzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzzz

Creează-ți site-ul web la WordPress.com
Începe